Dragostea vine cu metroul
scris de Dan Bițuică
Prima parte - AICI
Își îndesă practic romanul în geanta cu baretă pe care o purta pe umăr în poziție verticală și se grăbi să coboare. Urcă scările ieșirii din subsolul gării îndreptându-se spre autobuz care nu întârzie să apară .
Ziua îi trecu ca de obicei , studenții erau entuziaști când venea vorba de Cornel . Nu era un dascăl , ci un prieten mai mare cu care puteau discuta și extra-școlar. Îi plăceau tinerii , îi aduceau aminte de tinerețea lui când era atât de îndrăgostit de Angela. Privea cu nostalgie când pe holul facultății vedea tinere perechi ținându-se de mână sau îmbrățișați. Trecuse ceva timp de când era singur iar asta nu-i displăcea însă începuse să simtă nevoia acută de un suflet sensibil cu care să împartă bucuriile sau necazurile .
Trecuseră doi ani de când divorțase , ani pe care aproape că nici nu-i contabilizase . Ajungea seara acasă , făcea duș , apoi se delecta puțin la televizor , urmărea știrile sau câte un meci de fotbal. Apoi cite , pregătindu-se pentru a doua zi și adormea uneori pe canapeaua din sufragerie.
Era trist ca începutul unui noiembrie rece însă nu-i dispăruse entuziasmul de a face o carieră ca profesor . Când părăsi facultatea ploua mărunt și își grăbi pașii spre stația de autobuz care din fericire era acoperită. La un moment dat o tânără blondă se îndreaptă înspre el :
- Bună seara domnule profesor
- Bună seara ! Ne cunoaștem ?
- Poate! Puțin cred , mai particip la câte un curs de-al dumneavoastră din când în când , asta când îmi permite programul.
- Da ? Și de ce vii la cursurile mele ?
- Pentru că îmi place cum expuneți ideile și la modul cum puneți întrebările .
- O, mulțumesc !
- Și îmi mai place și vocea dumneavoastră care se aude atât de bărbătească în aulă .
- Interesant ! Nu am știut că fetele se pot impresiona și cu vocea .
- Mda, se poate !
- Dar nu ne-am prezentat ! Eu sunt Cornel Petrescu profesor de..
- Știu cine sunteți și ce predați! Eu sunt Georgiana Mihuț , studentă încă .
- Păi sunt încântat că te-am cunoscut !
- Și eu !
- Îmi pare rău Georgiana , uite apare autobuzul cu care plec . La revedere !
- La revedere domnule profesor !
Cornel își făcu loc prin mulțimea pestriță și urcă în autobuz. Prin geamul stropit de ploaie al autobuzului o zări pe Georgiana mișcând mâna timid. Nu găsi loc și stătu în picioare tot drumul până la stația de metro.
Coborî pe peron, iar metroul nu se lăsă așteptat mult timp. În vagon era cald și dezbrăcă trenciul pe care-l agăță tacticos în cuier. Scoase romanul și încercă să se piardă în lectură . Nici de data asta nu reuși și din nou imaginea trecutului își făcu loc în mintea lui. Se văzu din nou peste drum de blocul său așteptând-o pe Angela să se întoarcă . Își aduse aminte că amorțise pe bancă însă acum înverșunarea era mai puternică ca orice sentiment. Nu știa ce să creadă , se simțea golit și trădat .
Dezamăgit până la os se ridică și-și aprinse o țigară din care trase doar două fumuri și o aruncă nervos. O mașină neagră opri în fața blocului iar din ea coborî frumoasa lui soție , veselă chicotind . Nu văzu cine era la volanul mașini însă văzu cum Angela se aplecă prin geamul portieri și își sărută companionul. Atunci simți cum pământul îi fuge de sub picioare , era furios și intrigat de scena la care fusese martor.
Mașina demară în trombă iar Angela rămase să o privească până când aceasta nu se mai văzu. Abia atunci cu geanta bălăngănind-o Angela se îndreptă spre intrarea blocului. Cornel trecu strada și o prinse din urmă.
- Ce faci Cornel aici ? i se adresă Angela surprinsă.
- Bună și ție soțioara mea dragă și se aplecă să o sărute. Ea întoarse capul ca să-i evite sărutul pe gură și o sărută pe obraz. Un miros de alcool îi pătrunse în nări lui Cornel. Angela băuse de unde și starea ei euforică pe care o afișase mai devreme.
- Am coborât să-mi cumpăr țigări, nu mai aveam. Dar tu ? E totuși sâmbătă și deja cred că este cel puțin 6 seara.
- Eu am lucrat , pentru ca noi doi să o ducem mai bine ! Ai înțeles ? Sunt mult mai bine plătită decât tine, așa că nu pot să refuz programul . Ai înțeles ? Diferența dintre noi este că eu mai și muncesc.
- Dar de ce te-ai supărat așa ? Te-am întrebat , cum ți-a mers astăzi. Nu trebuie să încerci o ceartă doar dintr-o întrebare nevinovată.
- Ok, ai dreptate , oboseala dragul meu..oboseala.
Ajunși în casă ea se împiedică de covorașul din hol ,iar el o prinse de umăr împiedicând-o să cadă.
Aruncă geanta și se dezbrăcă din mers în drumul spre baie. Când ajunse în dreptul ușii începuse să-și ridice fusta să o scoată iar atunci Cornel văzu că-i lipseau chiloțeii. Asta îl umplu de dezgust și din acel moment a simțit că dragostea lui este în moarte clinică .
Câteva lacrimi îi inundă obrazul ...
va urma ... partea a treia - AICI
Comentarii
Trimiteți un comentariu