Dragostea vine cu metroul ...partea a IX -a | Cafeneaua Subiectelor




Dragostea vine cu metroul ...


scris de Dan Bițuică 

partea a 8 - a AICI


Era deja dimineață când pe Cornel îl trezi mișcarea Georgianei . Era goală sub plapuma groasă și îi simți pielea fină de femeie tânără . O sărută pe ceafă iar Georgiana se întinse ca un motan care a dormit prea mult. 



Făcură dragoste din nou iar corpurile lor se contopi în simțuri și sentimente. Merseră la duș împreuna , apoi Georgiana pregăti un mic dejun studențesc , adică cu ce se mai găsea prin frigider .

 Era sâmbătă de dimineață iar orașul încă dormea când Cornel privi prin fereastra apartamentului Georgianei . Totul era alb , ninsese toată noaptea și încă mai ningea calm ca în basmele copilăriei .

- Vreau să face ceva nebunesc , zise Georgiana țopăind ca o fetiță .

- Cum ar fi?

 - Îmi doresc să mergem afară în parc și să facem un om de zăpadă al nostru , un om care ne va apăra de rele  numai pe noi doi.

- Ești egoistă Georgiana, de ce numai pe noi. Lumea are nevoie să fie protejată de rău .

- Adevărat , însă lumea mea deocamdată este formată doar din noi doi, acum ai înțeles esența?

- Oh, câtă sensibilitate împrăștii cu atâta nonșalanță în jurul tău.

- Pot să-ți spun ceva ?

- Te rog, dar repede că mi se răcește omleta , care fie vorba între noi ,nu-i chiar așa bine făcută !

Izbucni amândoi într-un râs copilăresc.

- Aha, deci nu-ți place cum gătesc ?


- Dacă făceai dragoste cum gătești , crede-mă că acum nu mai eram aici .
Râseră din nou și se iubiră iar , timpul nu mai conta pentru ei . Adormiră goi și îmbrățișați ca o statuie care încearcă să reprezinte dragostea pură. Când Cornel deschise ochii afară era întuneric . 

Nu se mișcă ca nu cumva să-i tulbure somnul Georgianei. Era împlinit, iubea și simțea că este din nou dorit , era un bărbat împlinit. Angela îi năpădi din nou gândurile. Era o obsesie agasantă .

O văzu cu ochii minții în bucătăria apartamentului lor , în capoțelul ei de satin roz care nu acoperea mare lucru, iar asta îi ținea atenția trează tot timpul. Știa că nu purta lenjerie intimă niciodată când era acasă . 

O privi din spate cum își mișca trupul frumos dereticând prin bucătărie , cu paharul de vin roșu pe jumătate golit pe masă fredonând o romanță veche.
Își aducea aminte privirea ei pătrunzătoare iar părul ei  răvășit provocator și vulgar îi treziră simțurile de bărbat tânăr și puternic.

 O avu chiar acolo, pe masa din bucătărie , brutal și sălbatic , știa că asta își dorește Angela. Nu era sigur dacă o mai iubea sau nu , însă o dorea . În preajma ei era tot timpul excitat , era femeia care îi pătrundea în minte și-n sânge ca un drog al dorinței și al pasiunii sălbatice .

Era femeia căruia îi dăruise totul . Se mai gândea la ea și nu putea scăpa de imaginea ei nicicum . Amintirea ei era parte din el .

Georgiana se ridică brusc și veselă îi spuse:

- Mergem în parc să facem omul de zăpada pe care ni l-am promis .

- Doar pentru noi ?

- Sigur că da ! Doar pentru noi !

-Și lumea ?

- Lumea mai poate aștepta un timp, noi trebuie să avem un apărător al relației noastre timide încă. Să ne ajute să o creștem armonios .

- Atunci să mergem ! 

Cornel sări gol din pat căutându-și hainele precipitat. Ajunși în parc sub un stâlp iluminat se apucară de treabă împreună. Era frig și încă mai ningea răzleț , printre fulgii de nea cei doi construiau simbolul relației lor care acum prindea contur .

Se îmbrânciră în zăpada pufoasă ca o frișcă proaspătă și erau fericiți. Omul de zăpadă fu gata mai repede decât se așteptaseră .

- Bun și acum ce facem ? Omul nostru nu are nici ochi , nici gură , nici nas, nici căciulă !
Georgiana râse și scoase din buzunarul paltonului său câțiva cartofi  și un morcov pe care îi montă pe post de ochi , nas și gură.

- Dar pe cap ? întrebă Cornel ca un copil răsfățat.

Georgiana își scoase căciula ei gri și o aranjă pe capul omului de zăpadă.

- A nu ! Nu așa ! O să răcești !

Georgiana râse zgomotos și începu să alerge în jurul omului de zăpadă

- Hai și tu ! Hai să-i arătăm că-l iubim Cornel. Haiiii !

Cornel o prinse de mână și ca într-o horă a dragostei ,amândoi țopăiau în jurul omului de zăpadă . Începuse să ningă mai tare iar fulgii de zăpadă îi albise și pe ei .

- Te iubesc domnule profesor !

va urma ...

Comentarii