Acolo sus îți voi spune cât de mult te iubesc ! - partea 1 - a | Cafeneaua Subiectelor

ACOLO SUS ÎȚI VOI SPUNE CÂT DE MULT TE IUBESC !

scris de Dan Bițuică

Helen își aranja dosarele în dulapul fișet , pregătindu-se să meargă acasă după o lungă și istovitoare zi de muncă .

 Începuse să lucreze la acest proiect în urmă cu doi ani , un proiect îndrăzneț al Institutului Aerospațial care după ce adusese multe modificări navelor ce urmau să călătorească în Cosmos .

 Prin intermediul ei ,care se ocupase de amenajarea interiorului acestora , aducând noi și eliminând elemente care îmbunătățeau semnificativ viața echipajului , acum munca lor se apropia de sfârșit .

 Începuse de jos ,de la ambiția unei studente , până acum la maturitatea profesionistului aproape complet .


 Era fascinată de munca sa și după ce îi pierduse pe Ned și pe Andrew , transformase biroul în a a doua casă . Directorul Institutului o aprecia din toate punctele de vedere  , era un bun profesionist și muncea cu dragoste .

 O simțea că suferă după pierderea prematură a lui Ned , soțul său , un om minunat cu care formase un cuplu douăzeci de ani și pe a fiul lor Andrew. 

Când Ned și-a dorit să călătorească în spațiu se opusese , însă dragostea pentru el și visul acestuia de a privi planeta albastră o convinsese . 

Misiunea echipajului din care făcea parte și el , avea misiunea să iasă din stratosferă și să meargă pe orbita unui satelit de care să se agațe și să-l repare , să-l trezească din nou la viață .

 L-a încurajat știind că asta îl făcea să se simtă bine , era visul lui de mic copil și de câte ori priveau împreună cerul înstelat îi spunea mereu că o să-i trimită un mesaj de dragoste , de acolo de sus , de lângă Dumnezeu , așa cum îi plăcea lui să-i spună . 

Și-ar fi dorit să-l aibă lângă ea și să nu fie nevoit să călătorească printre stele să spună întregului univers cât de mult o iubea .

 Era un bărbat extrem de blând , chiar în momentele de intimitate îl alinta Blândul Ben , după ursul din serialul copilăriei .


 El se amuza , văzând atâtea asemănări între el și personajul principal al serialului . Lucrase de tineri în institut și erau printre cei mai promițători noi angajați . 

Directorul le acordase întreaga lui încredere iar când apărea un proiect  , îi contacta imediat să facă parte din echipa care va lucra la nouă provocare îndrăzneață .

 Helen zâmbi melancolică privind fotografia de pe biroul său , în care ei doi râdeau îmbrățișați . 

Își adusese aminte exact momentul, când Andrew fiul lor iubit surprinsese instantaneul , ea uda florile , iar Ned strângea iarba ce sărise din mașina de tuns iarbă , pe betonul aleii . 

Atunci ea îndreptase furtunul înspre el , udându-l zdravăn . Se repezi la ea și fără să țină seamă că furtunul era între ei udându-i până la piele , o sărutase , o sărutase cum nu o mai făcuse demult . 

Îi era tare dor de îmbrățișările lui puternice , de brațele sale protectoare . Se simțea ca un fulg când Ned o cuprindea din spate dimineața în bucătărie , când ea prepara micul-dejun .

 Îi săruta gâtul și apoi îi dezgolea umărul pe care-l pupa zgomotos ,spunându-i cu glasul răgușit , un bună dimineața după care tânjea în fiecare dimineață . 

Încerca să mascheze această durere din sufletul său de femeie și mamă , însă nu reușea de fiecare dată . Într-o zi ploioasă de noiembrie naveta spațială urma să plece în spațiu cu tot cu Ned . 

Era prima lui ieșire cum spuneau ei și Ned era foarte euforic și nerăbdător . Nu știau că avea să fie ultima oară când se vedeau .

 A primit vestea la patru dimineața , un jeep al armatei sunase la ușă și-i înmânase un plic pe care scria STRICT SECRET . Presimțise cumva că Ned nu mai este și de când palpase plicul lacrimile îi invadaseră obrajii .

 Desfăcu plicul cu mâinile tremurânde și-i citi conținutul . Era practic un mesaj neoficial în care Directorul Institutului o anunța că Ned ieșise să repare panourile satelitului și dintr-o manevră greșită eliberase cablul de ancorare .

 Plecase în spațiu , singur , iar în cădere atinsese un cârlig de care era ancorat cablul, iar acesta din nefericire îi găurise costumul .Se dezintegrase aproape instantaneu , lăsând în urma lui o durere fără margini a unei soții iubitoare și a unui adolescent .

 Plânsese două zile aproape în continuu , apoi realitatea o trezi . Trebuia să se ocupe de funeraliile lui Ned , una formală în care prietenii și colegii și-au luat rămas bun de la un sicriu gol .

 După câteva zile a mers din nou la slujbă și ceru filmarea cu accidentul lui Ned . Urmări cu mare atenție plângând ,iar când cablul de ancorare îl eliberă în spațiu , apucase să strige în cască : - Te iubesc Helen !!!

Chiar și acum plângea după cinci ani de la pierderea lui Ned , mereu o apuca nostalgia și mai ales îi era dor de el în fiecare zi . 

Timpul nu o făcu să-l uite nici măcar un minut . Andrew o întreba de fiecare dată la micul dejun de ce sunt puse pe masă trei porții .Ea îi răspundea că din obișnuință ,însă se rușina de comportamentul ei .

 Nu putuse niciodată să-și ascundă suferința și mai ales lipsa lui Ned . De multe ori îi mirosea pijamaua care cumva simțea ea că-i păstrase mirosul . Ușa biroului se trânti și o trezi din visare :

- Doamnă sunteți chemată la domnul director .

- Oh , da , mulțumesc Jenny , imediat o să merg .

Își luă geanta și merse la baie unde-și refăcu machiajul .

va urma ...