DRAGOSTEA DIN NISIP
partea a cincea - AICI
scris de Dan Bițuică
A doua zi trecu ca toate celelalte , fără evenimente deosebite . Munca la birou fusese una intensă iar Ioana resimțea asta din plin . După program în drumul spre casă opri din nou pe promontoriu plajei , să se relaxeze ascultând simfonia valurilor înspumate ale mării . Înainta desculță prin nisip gânditoare .
Un val puțin mai rebel o făcu să privească marea cum se retrăgea , abia atunci văzu un bărbat . Era înalt , îmbrăcat office, cu sacoul pe umăr , cu pantofii în mână și cu pantaloni ridicați caraghios spre genunchi . Cămașa desfăcută ascundea un piept puternic. Cravata atârna neglijent , fluturând ca un mic steag . Îl privi în ochii săi mari și verzi. Părul des și scurt nu putea ascunde faptul că era ondulat .
Obrazul neras în stil italian quattro gironi îi încadra maxilarul pătrățos și puternic ca a unui soldat atenian. O privi drept în ochi și i se păru că-i zâmbise timid . Inima-i bătea cu putere. Era un bărbat foarte frumos , era genul de bărbat pe care nu-l puteai uita repede , chiar dacă-l vedeai doar pentru câteva clipe .
Timidă se întoarse brusc , de parcă s-ar fi temut de el . Însă nu teama de el o făcu să se întoarcă , ci teama de ea . Dumnezeule , se îndrăgostise brusc de atenianul plajei pustii. Urcând scările , se mai întoarse o dată să-l privească . Era la o distanță considerabilă , însă asta nu o împiedică să și-l imagineze gol pe plajă.
El o observă că îl privește și ridică brațul , fluturându-l în semn de rămas bun. Instinctiv îi răspunse și ea cu același gest timid. Fugi spre mașină , urcă și plecă grăbită. Ajunsă acasă simțea cum inima-i tresălta de o bucurie inexplicabilă. . După duș se trântise pe patul matrimonial , goală și visătoare.
Uitase cumva de Grig , toate gândurile sale se îndreptau către străinul de pe plajă. Fluturașii din stomac era prezenți la tot pasul. Analiză bine situația și-și impuse să nu se mai gândească la el , era o fantomă a plajei , care își făcea apariția doar ca să o tulbure pe ea. Deschise laptopul și încercă să-i scrie un mesaj lui Bogdan însă din nou îi lipsise curajul.
Abandonă repede ideea și merse la bucătărie unde își prepară un suc din legume și fructe . Fantoma nu se lăsă dusă din gândurile sale , chiar dacă trecuse și peste imaginea lui Bogdan. Se enervase că nu putea să scape de obsesia lui.
Adormi cu gândul la el și visă. Pe plajă erau doar ei doi , goi și bronzați , îi putea privi pieptul lat și bombat , abdomenul ferm , brațele puternice pe care se vedeau vene groase care pulsau a viață și dorință. Fesele pietroase și puternice , gambele pătrate inspira o forță impresionantă .Stătea lungit pe nisip , ascunzându-și bărbăția .
Îl dorea , voia să-l atingă , să-l mângâie , să-i maseze spatele puternic. Se trezi speriată , înțelesese ce se întâmplase , după ce-și atinse zona intimă. Dumnezeule , nu mai sunt o adolescentă, gândi cu voce tare . Se ridică și făcu un duș , se mai întâmplă o dată și aici.
Momentele de rătăcire trecu repede . Dormi până când ceasul deșteptător o anunță că este vremea să se trezească. Ajunsă la birou Violeta o aștepta.
- Ce avem azi Vio ?
- Păi , azi vin reprezentații firmei care doresc să reînnoim contractul.
- Bine , atunci îi vom primi.
- Deja te așteaptă.
- Hm , atunci invită-i și cheamă-l pe jurist și pe doamna contabilă.
- Sunt și ei aici.
- Ce se întâmplă ? Toți mă așteaptă chiar la prima oră?
- Ioana , 10 nu este chiar prima oră !
- Cum ? Am întârziat ?
- E prima oară în cinci ani de când sunt eu aici .
- Of,,atunci bagă-i repede .
Cei trei bărbați și contabila intrară în biroul Ioanei , însă surprizele nu se opriseră aici. Unul dintre reprezentanții firmei era chiar atenianul plajei . Inima-i bătea cu putere , își simțea fața arzându-i.
Primul bărbat se prezentă , dar ea îi răspunse politicos fără să-i rețină numele. Atenianul se apropie calm , iar ea îi întinse mâna tremurând .
- Se pare că ne-am mai văzut undeva , îi spuse el prinzându-i mâna delicat .
- Da ? răspunse ea cu vocea tremurând de emoție . Violeta observă fâstâceala ei și-i zâmbi cald . Atenianul o privi profund .
- Permite-mi să mă prezint .
- ?
- Bogdan Petrescu , director executiv ...
Se așeză pe fotoliul mare de teamă să nu cadă ..
va urma ...
Comentarii
Trimiteți un comentariu